Am plecat!

Te-ai întrebat unde am dispărut zilele astea?

Am fugit!

Nu chiar, dar am plecat departe, în prima escapadă cu soțul meu de când ni s-au născut fetele. Doar noi doi, ca în vremurile bune

De mai bine de 6 ani, fiecare concediu, weekend sau zi liberă am stat cu fetele. Dacă n-am fost cu ele, sigur n-am fost mai departe de o aruncătură de băț.

Iar acum îți scriu tocmai de la Paris.

Emoțiile-mi sunt amestecat ca-ntr-un cocktail de vară. Am de toate: bucurie și extaz pe de o parte, tristețe, melancolie și chiar și un pic de vinovăție, pe de altă parte.

Dar aveam nevoie de asta ca de o gură de aer proaspăt, să ies un pic din rutina zilnică și să mă scutur de oboseala ce se adunase ani la rând.

Așadar, sunt la Paris, tocmai în orașul iubirii.

Timpul liber nu știu să-l împart, că-mi doresc să fac de toate. Aș vrea să iau orașul la picior, să vizitez muzee și să mă uit prin vitrine, dar corpul îmi zice să dorm cât e ziua de lungă.

Sunt obosită. Dar am învățat să-mi ascult corpul, să spun stop când mi-e greu. Goana după orice și oricând nu doar că ne încetinește, dar ne îmbolnăvește de cele mai multe ori.

Eu nu vreau asta pentru mine. Eu vreau să trăiesc, așa… din tot sufletul!

Vreau să fiu energică pentru mine întâi și pentru familia mea. Vreau să-mi conturez planurile și să dau viață altor vise noi, fără să aștept anul nou sau un oricare alt semn din univers

Dar azi, azi aleg să fac ce mi-e bine mie, acum și aici